Showing results by publisher "Humanitas" in Literature & Fiction

"Iata, tovarasi, raspunsul la toate problemele noastre. El se rezuma la un singur cuvînt: OMUL! Numai daca scapam de Om, numai atunci produsul muncii noastre o sa ne apartina. Aproape peste noapte putem deveni bogati si liberi. Întrebarea este: Ce trebuie sa facem? Iata ce: sa muncim zi si noapte, trup si suflet, pentru rasturnarea rasei omenesti! Acesta e mesajul meu catre voi, tovarasi: REVOLUTIE!"

"Dacă Bolintineanu ar fi avut acces la lumea de curăţii geometrice cărora li se închina Ion Barbu? Dacă pe Eminescu l-ar fi mişcat zbuciumul din sufletul unui Manoil? Dacă lui Arghezi i-ar fi venit gustul să rescrie el Ţiganiada? Dacă ar fi presimţit paşoptiştii noştri că se va ivi pe meleagurile române un tiran fără pereche şi porneau să-l ia în tărbacă, aşa cum ştiau ei, cu cântecele comice şi monoloage autodemascatoare?"

"Ne mândrim în asemenea masura cu Eminescu, încât aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca îl cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra în absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu înseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe lînga plopii fara soș. E mult mai mult si e altfeldecât l-am fixat în memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am încercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra." (Andrei PLESU)

A fost odată ca niciodată un prinţ, nu mai mare, dar nici mai mic decât un băieţel ca toţi băieţeii, care trăia singur pe o planetă mititică, departe de Pământ. Și poate că nu i-am fi aflat povestea dacă într-o bună zi pe planeta lui n-ar fi răsărit, pe nepusă masă, o floare. Iar floarea a prins să vorbească cu micul prinţ, și vorbele ei l-au încântat și l-au întristat în aceeași măsură, fiindcă i-au dezvăluit că dincolo de lumea așa cum o știe el se află încă multe-multe alte lumi.

Audiobook colectiv în lectura autorilor: Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Tatiana Niculescu, Vlad Zografi, Andrei Cornea, Andrei Pleșu "Ce-ar fi să descoperim că adevărata fericire e cea care ne pune viaţa la încercare și îi dă o împlinire tocmai pentru că a fost smulsă unei lumi ostile? S-ar putea ca trecerea noastră pe pământ să capete altă forţă când, în strădania naturală spre fericire, suntem puși în situaţia de a compune un destin nu cu bunăstarea, răsfăţul și trufia marilor popoare, ci cu suferinţa celor insignifiante."

"Geniul lui Kafka este de a povesti ca pe o poveste reala, de a folosi realismul in descrierea unei situatii enorm fictionale. (...) Din clipa in care axioma metamorfozei imposibile este pusa pe tapet, lucrurile curg de la sine ca in cea mai realista poveste din lume. Care este suprema grozavie pe care poate s-o pateasca un om? Este sa cada intr-o nenorocire, sa isi imagineze ca este sprijinit de cei din jurul lui, ca este sustinut, ca nu e singur pe lume si ca el va iesi pana la urma la liman cu ajutorul celorlalti; ori povestea din Metamorfoza este povestea parasirii treptate.

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata.

Draga Doamne-Doamne, Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui si casei (cred ca am pârlit si pestisorii din acvariu), si-abia acum îti scriu prima data pentru ca am tot fost ocupat cu lectiile. Da' sa stii: nu pot sa sufar sa scriu. Numai daca ma obliga cineva. Scrisul înseamna brizbizuri, floricele, zâmbete etc., o minciuna frumoasa si nimic mai mult. O chestie pentru oameni mari. Dovada? Uite, sa luam începutul scrisorii asteia.

Nu puteam crede ca poate fi adevarat ceea ce urma sa se produca. Pentru ca Ruletistul anuntase cu câteva saptamâni înainte ca la urmatoarea ruleta va încarca revolverul cu toate cele sase gloante! Între progresia de la un car­­tus la cinci, oricât de neverosimila ar fi fost si aceea, si ne­­bunia de acum era prapastia de la o singura sansa la nici una. Stropul de omenesc pe care Ruletistul îl mai pas­trase în ten­ta­tiva sa se evapora acum sub milionul de sori al cer­titudi­nii. Verificarea cartuselor si a revolverului a durat ore în sir. Când s-au întors la el, Ruletistul, suit pe lada sa, le zornai o clipa în pumn ca pe niste zaruri si apoi le intro­duse, câte unul, în cele sase locasuri ale butoiasului.

Primii mincinosi ai lumii sunt povestitorii. Dar cele aproape patru sute de istorioare adunate in acest volum de Jean-Claude Carriere nu sunt nici mituri, nici parabole religioase si cu atat mai putin epopei. Vii, alerte, uneori deconcertante sau fals naive, ele recompun spiritul umanitatii in cele mai diverse ipostaze ale sale, venind fie din spatiul buddhist sau islamic, fie din cel chinez, african, evreiesc, indian sau amerindian. Dincolo de diferentele care apar de la o traditie la alta, regasesti pretutindeni problema dreptatii si a mortii, dificultatea traiului in comun si tema raportului maestru-discipol.

19 texte semnate I.L. Caragiale, 7 actori: "Amici" - lectura Razvan Vasilescu, "Atmosfera incarcata" - lectura Dan Radulescu, "O zi solemna" - lectura Irina Petrescu, "Situatiunea" - lectura Ion Caramitru, "Mici economii" - lectura Dan Radulescu, "Diplomatie" - lectura Marius Manole, "Lantul slabiciunilor" - lectura Marius Manole, "O cronica de Craciun" - lectura Mihai Constantin, "Meteahna" - lectura Victor Rebengiuc, "Repausul dominical" - lectura Dan Radulescu, "La Pasti" - lectura Irina Petrescu.

Si, fiindca tot am ajuns aici, despre ce poate vorbi cu maxime satisfactii un om cumsecade? Raspuns: despre dânsul. Ei, atunci despre mine voi vorbi si eu.

"Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii. S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părţilor ei bune."

"Draga tata, M-ai întrebat odata, acum de curând, de ce sustin ca mi-e frica de tine. Ca de obicei, n-am stiut ce sa-ti raspund, în parte tocmai pentru ca mi-e frica de tine, în parte pentru ca frica asta se întemeiaza pe prea multe elemente ca sa ti le pot enumera macar pe jumatate stând de vorba cu tine. Si daca încerc acum sa-ti raspund în scris, raspunsul meu va fi foarte incomplet, pentru ca si în scris, frica si urmarile ei ma paralizeaza în fata ta si pentru ca proportiile acestei situatii depasesc cu mult puterile memoriei si ratiunii mele."

"Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmpla destul de des, din varii motive, rasfoiesc culegerile de perle de tranzitie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureala si impostura valaha are efectul paradoxal de a ma întrema. Avem, carevasazica, resurse de umor (fie si involuntar), avem înca resurse de vitalitate animala din care, cine stie, vor rasari, cândva, si florile gingase ale normalitatii!"

"Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viata fiecarui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importanta decât adevarul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoza a placerii, cu extazele si abisurile ei pline de primejdii.Am citit acest text pentru a ma bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu exista." Andrei Plesu

Acest audiobook este reeditarea CD-ului Parfumul aspru al fictiunii.

Doua idei fixe nu pot sta concomitent laolalta în mintea omului, asa dupa cum doua corpuri nu pot ocupa acelas loc în spatiu, în acelas timp. Trei, sapte si asul alungara repede chipul batrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, sapte si asul nu-i ieseau din minte si-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fata tânara, spunea: Cât e de zvelta!... Un adevarat trei de cupa. Daca era întrebat cât e ceasul, raspundea: Sapte fara cinci minute. Toti barbatii burduhanosi îi reaminteau de as. Trei, sapte si asul îl însoteau în somn, luând diferite înfatisari.

16 povestiri în lectura lui Victor Rebengiuc.

11 autori Humanitas citesc din propriile volume fragmente selectate de ei înșiși.