"Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze." (Emil CIORAN)

Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. România intra si ea, fireste, în acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta.

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata.

Autor al unor erudite studii de istorie si filozofia istoriei, premiat de Academia Franceza, profesorul Neagu Djuvara lasa la o parte tonul academic pentru a le povesti tinerilor - si celor mai putin tineri - istoria Romaniei. Cele audiobook prezinta intr-un mod sintetic si original momentele-cheie din trecutul nostru, fara tabuuri sau prejudecati, scotand la lumina intamplari mai putin cunoscute, dar revelatoare.

Doua idei fixe nu pot sta concomitent laolalta în mintea omului, asa dupa cum doua corpuri nu pot ocupa acelas loc în spatiu, în acelas timp. Trei, sapte si asul alungara repede chipul batrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, sapte si asul nu-i ieseau din minte si-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fata tânara, spunea: Cât e de zvelta!... Un adevarat trei de cupa. Daca era întrebat cât e ceasul, raspundea: Sapte fara cinci minute. Toti barbatii burduhanosi îi reaminteau de as. Trei, sapte si asul îl însoteau în somn, luând diferite înfatisari.

"S-a scris mult și bine despre strălucitoarea îmbinare genetică din ființa Reginei Maria. Atunci când gustul rusesc pentru fast, ceremonial și spații infinite se unește cu infailibilul fler imperial britanic, cultul victoriei și al onoarei, e limpede că rezultatul va fi unul invincibil și spectaculos."

"Draga tata, M-ai întrebat odata, acum de curând, de ce sustin ca mi-e frica de tine. Ca de obicei, n-am stiut ce sa-ti raspund, în parte tocmai pentru ca mi-e frica de tine, în parte pentru ca frica asta se întemeiaza pe prea multe elemente ca sa ti le pot enumera macar pe jumatate stând de vorba cu tine. Si daca încerc acum sa-ti raspund în scris, raspunsul meu va fi foarte incomplet, pentru ca si în scris, frica si urmarile ei ma paralizeaza în fata ta si pentru ca proportiile acestei situatii depasesc cu mult puterile memoriei si ratiunii mele."

Oameni sărmani i-a adus autorului faimă, a creat o impresie remarcabilă despre talentul lui și a stârnit mari speranțe […]. Romanul acesta are toate trăsăturile unei opere de debut – vie, pasionată, plină de avânt. De aici lungimile și prolixitatea pe alocuri […]. Dar toate acestea sunt răscumpărate de adevărul uimitor cu care este redată realitatea, de măiestria cu care sunt înfățișate caracterele.

"Geniul lui Kafka este de a povesti ca pe o poveste reala, de a folosi realismul in descrierea unei situatii enorm fictionale. (...) Din clipa in care axioma metamorfozei imposibile este pusa pe tapet, lucrurile curg de la sine ca in cea mai realista poveste din lume. Care este suprema grozavie pe care poate s-o pateasca un om? Este sa cada intr-o nenorocire, sa isi imagineze ca este sprijinit de cei din jurul lui, ca este sustinut, ca nu e singur pe lume si ca el va iesi pana la urma la liman cu ajutorul celorlalti; ori povestea din Metamorfoza este povestea parasirii treptate.

Viata omului este fragila. Fiecare fapta a noastra, buna sau rea, se revarsa in lume in valuri concentrice, atingand iremediabil vietile altora. Un act necugetat - falsificarea unui cupon de catre doi scolari - atrage dupa sine o serie de evenimente dezastruoase, care se inlantuie inexorabil potrivit legii cauzei si efectului: coruptie, ruina si moarte. Exista vreo solutie in fata puterii distructive a raului? Doar intoarcerea la adevarata dragoste crestina dintre oameni, la compasiune si bunatate fata de semenii nostri.

Dale Carnegie spunea că "succesul înseamnă să obţii ceea ce vrei, iar fericirea înseamnă să vrei ceea ce ai obţinut". Dar ce anume îşi doresc oamenii? Ei bine, de cele mai multe ori, e vorba despre o carieră ascendentă, prieteni de încredere, o familie iubitoare, un trai decent... şi altele asemenea. Desigur, motivele pentru care un om îşi doreşte ceva anume sunt complet personale, însă metodele prin care îşi poate atinge obiectivul sunt general valabile. Iar metodele din cartea de faţă au fost testate de peste 15 milioane de cititori de pe cinci continente, pe parcursul a trei sferturi de secol.

"Daca îti acorzi un cât de mic ragaz, daca arunci, de jur împrejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (înca) functioneaza. Sarpanta lumii (înca) tine. Mai exista înca oameni întregi, traditii vii, întâlniri miraculoase. Traim într-un sos toxic, dar el contine înca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare înca sa ia în serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (înca) trai frumos." (Andrei PLESU)

Acest audiobook este reeditarea CD-ului Parfumul aspru al fictiunii.

Audiobook-ul de fata cuprinde textele integrale, în lectura autorului, a doua conferinte sustinute de Andrei Plesu în 2003 si 2005. Despre bucurie în Est si în Vest a fost rostita de Andrei Plesu în deschiderea Festivalului international de muzica simfonica de la Salzburg, 25 iulie 2003. Ideologiile între ridicol si subversiune a fost prezentata de autor la Landeskuratorium Bazern, Stifterverband für die Deutsche Wissenschaft, la 28 noiembrie 2005.

16 povestiri în lectura lui Victor Rebengiuc.