19 texte semnate I.L. Caragiale, 7 actori: "Amici" - lectura Razvan Vasilescu, "Atmosfera incarcata" - lectura Dan Radulescu, "O zi solemna" - lectura Irina Petrescu, "Situatiunea" - lectura Ion Caramitru, "Mici economii" - lectura Dan Radulescu, "Diplomatie" - lectura Marius Manole, "Lantul slabiciunilor" - lectura Marius Manole, "O cronica de Craciun" - lectura Mihai Constantin, "Meteahna" - lectura Victor Rebengiuc, "Repausul dominical" - lectura Dan Radulescu, "La Pasti" - lectura Irina Petrescu.

Doua idei fixe nu pot sta concomitent laolalta în mintea omului, asa dupa cum doua corpuri nu pot ocupa acelas loc în spatiu, în acelas timp. Trei, sapte si asul alungara repede chipul batrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, sapte si asul nu-i ieseau din minte si-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fata tânara, spunea: Cât e de zvelta!... Un adevarat trei de cupa. Daca era întrebat cât e ceasul, raspundea: Sapte fara cinci minute. Toti barbatii burduhanosi îi reaminteau de as. Trei, sapte si asul îl însoteau în somn, luând diferite înfatisari.

"Iata, tovarasi, raspunsul la toate problemele noastre. El se rezuma la un singur cuvînt: OMUL! Numai daca scapam de Om, numai atunci produsul muncii noastre o sa ne apartina. Aproape peste noapte putem deveni bogati si liberi. Întrebarea este: Ce trebuie sa facem? Iata ce: sa muncim zi si noapte, trup si suflet, pentru rasturnarea rasei omenesti! Acesta e mesajul meu catre voi, tovarasi: REVOLUTIE!"

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata.

Hagiul se rostogoleste în pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Râde si ofteaza. E destept si viseaza. Ce vis! De nu s-ar sfârsi! Daca aci, în zaduf si întuneric, ar sta în picioare, si banii ar creste, ca o revarsare de apa, de la talpi în sus pâna peste crestetul capului... Oh! ce fericit ar fi Hagiul! Înainte sa-si dea sufletul, ar vedea fata si vecinicia lui Dumnezeu. Moartea sa aiba coasa de aur, el si-ar înfige amândoua mânele în taisul ei!

Viziunea unei lumi absurde e povestită de un glas iluminat de ironie. Peste umorul anarhic al lui Urmuz se aşază, ca o cuvertură de brocart, vocea de crainic înţelept a lui Victor Rebengiuc. Cuvintele foşnesc de haz în această rapsodie a inadecvării. Aflaţi cum arată un popă ardelenesc care ţine în mână o sintaxă. Surprindeţi doi oameni care tocmai coboară din maimuţă. Asistaţi la compunerea unui madrigal prin apăsarea degetului pe hârtie şi descoperiţi că Nirvana e vecina noastră de circumscripţie.

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prinșul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

"Ne mândrim în asemenea masura cu Eminescu, încât aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca îl cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra în absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu înseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe lînga plopii fara soș. E mult mai mult si e altfeldecât l-am fixat în memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am încercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra." (Andrei PLESU)

"Geniul lui Kafka este de a povesti ca pe o poveste reala, de a folosi realismul in descrierea unei situatii enorm fictionale. (...) Din clipa in care axioma metamorfozei imposibile este pusa pe tapet, lucrurile curg de la sine ca in cea mai realista poveste din lume. Care este suprema grozavie pe care poate s-o pateasca un om? Este sa cada intr-o nenorocire, sa isi imagineze ca este sprijinit de cei din jurul lui, ca este sustinut, ca nu e singur pe lume si ca el va iesi pana la urma la liman cu ajutorul celorlalti; ori povestea din Metamorfoza este povestea parasirii treptate.

Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. România intra si ea, fireste, în acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta.

Si, fiindca tot am ajuns aici, despre ce poate vorbi cu maxime satisfactii un om cumsecade? Raspuns: despre dânsul. Ei, atunci despre mine voi vorbi si eu.

"Draga tata, M-ai întrebat odata, acum de curând, de ce sustin ca mi-e frica de tine. Ca de obicei, n-am stiut ce sa-ti raspund, în parte tocmai pentru ca mi-e frica de tine, în parte pentru ca frica asta se întemeiaza pe prea multe elemente ca sa ti le pot enumera macar pe jumatate stând de vorba cu tine. Si daca încerc acum sa-ti raspund în scris, raspunsul meu va fi foarte incomplet, pentru ca si în scris, frica si urmarile ei ma paralizeaza în fata ta si pentru ca proportiile acestei situatii depasesc cu mult puterile memoriei si ratiunii mele."

Va voi citi doua serii de texte care vorbesc despre doua chipuri ale lui Ion Luca Caragiale. Mai întâi despre un Caragiale mai putin cunoscut si apoi despre un Caragiale mai putin vesel, mai grav, uitat de amatorii de zeflemea. Andrei Plesu

Autor al unor erudite studii de istorie si filozofia istoriei, premiat de Academia Franceza, profesorul Neagu Djuvara lasa la o parte tonul academic pentru a le povesti tinerilor - si celor mai putin tineri - istoria Romaniei. Cele audiobook prezinta intr-un mod sintetic si original momentele-cheie din trecutul nostru, fara tabuuri sau prejudecati, scotand la lumina intamplari mai putin cunoscute, dar revelatoare.

"Daca îti acorzi un cât de mic ragaz, daca arunci, de jur împrejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (înca) functioneaza. Sarpanta lumii (înca) tine. Mai exista înca oameni întregi, traditii vii, întâlniri miraculoase. Traim într-un sos toxic, dar el contine înca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare înca sa ia în serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (înca) trai frumos." (Andrei PLESU)