Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. România intra si ea, fireste, în acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta.

Autor al unor erudite studii de istorie si filozofia istoriei, premiat de Academia Franceza, profesorul Neagu Djuvara lasa la o parte tonul academic pentru a le povesti tinerilor - si celor mai putin tineri - istoria Romaniei. Cele audiobook prezinta intr-un mod sintetic si original momentele-cheie din trecutul nostru, fara tabuuri sau prejudecati, scotand la lumina intamplari mai putin cunoscute, dar revelatoare.

19 texte semnate I.L. Caragiale, 7 actori: "Amici" - lectura Razvan Vasilescu, "Atmosfera incarcata" - lectura Dan Radulescu, "O zi solemna" - lectura Irina Petrescu, "Situatiunea" - lectura Ion Caramitru, "Mici economii" - lectura Dan Radulescu, "Diplomatie" - lectura Marius Manole, "Lantul slabiciunilor" - lectura Marius Manole, "O cronica de Craciun" - lectura Mihai Constantin, "Meteahna" - lectura Victor Rebengiuc, "Repausul dominical" - lectura Dan Radulescu, "La Pasti" - lectura Irina Petrescu.

A fost odată ca niciodată un prinţ, nu mai mare, dar nici mai mic decât un băieţel ca toţi băieţeii, care trăia singur pe o planetă mititică, departe de Pământ. Și poate că nu i-am fi aflat povestea dacă într-o bună zi pe planeta lui n-ar fi răsărit, pe nepusă masă, o floare. Iar floarea a prins să vorbească cu micul prinţ, și vorbele ei l-au încântat și l-au întristat în aceeași măsură, fiindcă i-au dezvăluit că dincolo de lumea așa cum o știe el se află încă multe-multe alte lumi.

Hagiul se rostogoleste în pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Râde si ofteaza. E destept si viseaza. Ce vis! De nu s-ar sfârsi! Daca aci, în zaduf si întuneric, ar sta în picioare, si banii ar creste, ca o revarsare de apa, de la talpi în sus pâna peste crestetul capului... Oh! ce fericit ar fi Hagiul! Înainte sa-si dea sufletul, ar vedea fata si vecinicia lui Dumnezeu. Moartea sa aiba coasa de aur, el si-ar înfige amândoua mânele în taisul ei!

"S-a întâmplat la un moment dat ceva iesit din comun. Miracolul Occidentului. Ar fi putut sa nu se întâmple? Cine poate sti? S-a ivit o civilizatie altfel decât celelalte, care a împins omenirea pe drumul unde se afla astazi. Aroganta Occidentului a fost pe masura. În raport cu "ceilalti", puterea lui a atins o cota înspaimântatoare. Ne dam seama astazi ca a fost doar o faza a istoriei. Dar a putut sa para - atât de mare ajunsese sa fie distanta - ca e un dat fundamental al unei umanitati ierarhizate." (Lucian BOIA)

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prinșul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata.

"Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze." (Emil CIORAN)

"Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmpla destul de des, din varii motive, rasfoiesc culegerile de perle de tranzitie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureala si impostura valaha are efectul paradoxal de a ma întrema. Avem, carevasazica, resurse de umor (fie si involuntar), avem înca resurse de vitalitate animala din care, cine stie, vor rasari, cândva, si florile gingase ale normalitatii!"

"Trebuie, mai întâi, sa va spun ca va citesc acum un capitol din cartea mea care se numeste Amintiri din pribegie. [...] Capitolul pe care vi-l citesc este ultimul din aceasta carte si, de fapt, este dincolo de pribegie, fiindca e vorba de socul întoarcerii mele în tara, dupa o absenta de patruzeci si cinci de ani. Eram în momentul acela la Paris, secretar general al unei institutii românesti benevole care se numea Casa Româneasca, si, impresionati peste masura de ce se întâmplase la Bucuresti în decembrie 1989, am hotarât sa venim la Bucuresti cu niste masini, aducând în tara lucruri care lipseau partidelor, universitatilor.

Prima poveste e despre o dragoste târzie la Paris. A doua despre îngerii de lângă noi. În cea de-a treia veți simți un puternic miros de terebentină, iar în a patra, parfum de crini regali. A cincea vă aduce în auz un nume care zgârie și unul care mângâie. Prima poveste are miză și pariază pe nenoroc. A doua cade din fantastic în lumea noastră cea de toate zilele. A treia are realism, râs, nerv. A patra inocență, umor, visare. A cincea, cu ironie, face poezie și economie (politică).

Gabriel Liiceanu: Sa acceptam ca exista gânditori în fata carora te poti "preda", ca gândurile lor, în loc sa fie "digerate pâna la a li se pierde urma", devin totodata, deîndata ce le expui si interpretezi, calea ta privilegiata de acces la lucruri. Nu exista nici o garantie ca numai drumul drept te poate duce la tinta. Exista si ocoluri convenabile. Asa cum exista si exegeze mincinoase. Citezi, sistematizezi, explici. Dar o faci pe fondul unui travesti mental: lasându-l pe celalalt sa vorbeasca, vorbesti si tu odata cu el.

"Daca îti acorzi un cât de mic ragaz, daca arunci, de jur împrejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (înca) functioneaza. Sarpanta lumii (înca) tine. Mai exista înca oameni întregi, traditii vii, întâlniri miraculoase. Traim într-un sos toxic, dar el contine înca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare înca sa ia în serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (înca) trai frumos." (Andrei PLESU)

"Dacă Bolintineanu ar fi avut acces la lumea de curăţii geometrice cărora li se închina Ion Barbu? Dacă pe Eminescu l-ar fi mişcat zbuciumul din sufletul unui Manoil? Dacă lui Arghezi i-ar fi venit gustul să rescrie el Ţiganiada? Dacă ar fi presimţit paşoptiştii noştri că se va ivi pe meleagurile române un tiran fără pereche şi porneau să-l ia în tărbacă, aşa cum ştiau ei, cu cântecele comice şi monoloage autodemascatoare?"